Cand simti nevoia sa nu spui nimic,vino la mine !

Cea mai frumoasa conversatie pe care am avut-o a fost in momentul in care am inchis ochii ,am respirat adanc si in liniste mi-am ascultat inima.Ea vorbea ,eu ii raspundeam tacand.Dar nu imi vorbea oricum ci prin intermediul altor inimi ,in acel limbaj unic sufletesc capabil sa fie inteles de orice  are viata.
Sunetul tacerii,sunetul sublim care apare atunci cand cea mai pura forma a noastra alege sa fie un tot in tot.Eu sunt tu,tu esti eu,noi suntem voi si voi sunteti noi si nimic nu poate interveni in muzica edenica pe care am ales sa o cream.
Eu te ascult ,tu ma asculti si raspunsurile vin de la sine si atunci stim exact de ce intrebarea ''De ce?'' nu exista in limbajul nostru.
E liniste si in aceasta liniste sunt mai multe sunete decat am fi putut crede vreodata.Sunt sunete ce creaza primavara si fiecare anotimp in parte si toate se unesc ca si cand nu s-ar schimba vreodata,ca si cand nu ar trece si nici nu trec de fapt.
E o lume diafana prin care patrund mii si mii de priviri calde.Iubesc acel sentiment de a asculta pe cineva atunci cand iti spune ceva sincer,din inima.Iubesc emotiile care mi le transmit oamenii plini de emotie si adevar,oamenii care imi transmit un intreg univers printr-un singur gand,oamenii care ma fac sa nu-mi misc privirea de la ei pentru ca ma fac sa simt ca nimic nu poate fi mai presus decat iubirea,oamenii prin care simt ca ma imbratiseaza Dumnezeu .Iubesc fiecare fiinta careia ii lacrimeaza sufletul de bucurie,atunci cand sunetele tacerii noastre reusesc sa se imbine.E o singura privire formata dintr-o mie de parti din armonie,e ceea ce eu numesc ''acasa''.
Am ajuns.Sunt acasa in fiecare casa.Las usa deschisa larg sa puteti privi atat din interior cat si din exterior.

                                                     Bine ai  venit ACASA !