Zboara pana la stele !

Dupa o zi in care mi-am reamintit ca atunci cand iubesti cu adevarat Universul ,trebuie sa ii arati acest fapt prin a fi implinit sufleteste,prin a transforma raul in bine,prin a aduce splendoarea fiintei tale launtrice si in planul material,prin a i te confesa Lui in legatura cu cea mai arzatoare dorinta ta,am ales sa privesc pe timp de noapte cerul.
Ce imi place cel mai mult la bolta cereasca e faptul ca oriunde te-ai afla si din orice parte ai privi,ramane acelasi,neschimbat.Aceleasi culori,aceeasi imensitate,aceeasi libertate reala care pare de neatins si totusi poate fi atinsa.
Continui sa privesc cerul fara incetare,nici nu mai stiu cate minute sau secunde au trecut...pana la urma nici nu cred ca as putea masura vreodata timpul.Nu pot ,nu-l port in sange !
Sufletul imi ramane mai treaz ca niciodata.Stiti cum vede sufletul meu stelele? Ca pe o carte care poate fi decodificata doar intr-un limbaj divin.
Fiecare stea inseamna o poveste si asteapta sa fie citita.In interiorul unei stele,se afla miliarde si miliarde de dorinte a celor care la randul lor ,aleg sa priveasca cerul.


Imi amintesc zambind,de o noapte in care la fel uitandu-ma la minunile stelare,mi-am pus in gand o dorinta inspirata fiind de frumusetea lor.Mi-am dorit ca toti oamenii sa isi retrezeasca iubirea si sa nu uite ca exista intr-o masura infinita in interiorul lor.In acea clipa a cazut o stea ! Se spune ca atunci cand cade o stea,dorinta se implineste.Astept inca,e o dorinta pe cat de simpla pe atat de mare .
Si acum vad ca imi face cu ochiul Luceafarul,e timpul sau sa isi spuna poezia.Parca mesajul e mai clar in culoarea noptii,e acelasi mereu : ''Lumina ''.Mi-as pune o dorinta,dar nu cobori  Luceafar bland,mai bine urc eu spre tine,'' precum in cer,asa si pe Pamant.''