Chipul anotimpurilor

Ti-e sufletul numai anotimpuri
Frunze de toamna iti cad din priviri
 Innoptand peste mii si mii de ierni,
din ochi ti-au inflorit nemuriri.

Flori de cires se scutura din ganduri
si mainile-ti sunt licurici peste pustiu
Natura iti deseneaza acum chipul ,
prin pescarusi albastri imi soptesti:
''Ti-e dor de vesnicii,stiu ! ''