Alege sa vorbesti iubirea!

Azi mi-am pierdut cuvintele. Parca nu le mai pot rosti si incetosat le mai cunosc sensul.Azi am uitat ca pot vorbi si am intensificat auzul,ascultarea.Imi place sa ascult linistea care vorbeste,sufletul,respiratia,ritmul acela care te face viu.Ma simt ca valurile unui ocean ce isi creeaza din adanc sunetele firii apoi se izbesc de stanci pentru a se reintoarce cu noi forte si exprimare.
Astazi am vrut sa uit cuvintele si  am decis sa fac un intreg dictionar din fapte,armonii si iubire scris pe aripile pescarusilor ce ii aud in fiecare dimineata ,soptindu-mi parca despre libertate.Intodeauna pasarile mi s-au parut ghizii pe care sa ii urmam,oriunde ar fi ,ele isi simt drumul si aleg sa il parcurga liber fara teama de a se rataci.Pentru ele nu exista notiunea de frica ci doar avant si bucuria momentului prezent.Uneori se lasa purtate de curenti si se joaca in razele soarelui iar ploaia nu reprezinta o amenintare ci o veste despre frumos.
Ce sens mai au cuvintele cand se lasa dezbracate in fata unei iubiri intense?Ce sens mai au cuvintele cand privirea te poarta pe taramuri parca nepamantene unde totul devine doar conexiune ,suflet in suflet si empatie.
Ce rol au vorbele cand o mana calda te poate cuprinde si iti ia orice durere?
Ce sens are sa vorbesti despre fericire cand tot ce conteaza mai mult e sa poti face pe cineva sa zambeasca si sa ii atingi sufletul zambind la randul tau.
Nu mi-au mai ajuns cuvintele asa ca am ales faptele sa vorbeasca pentru mine,pentru tine,pentru noi,pentru toti.Priveste dincolo de tot si actioneaza,e singurul mod de a-ti pune amprenta in timp si de a lansa un limbaj cu totul si cu totul aparte care poate fi inteles de oricine,oricand si oriunde s-ar afla.Alege limbajul iubirii !