Zambetul - o dovada de iubire !
Imi incep ziua zambind desi linistea imi e luata inca de la primele ore de micile suflete necuvantatoare ce imi anima din plin viata. Imi spun in gand - da ,asta e sunetul iubirii care cere uneori sacrificii si care in zgomotul sau suprem ,iti aduce de fiecare data bucuria ca totul e in miscare continua,ca viata e plina si deloc statatoare.Imi doresc si eu sa fiu asa,sa pot sa strig cat mai tare ,sa ma fac auzita pana-n cele mai adanci emotii,sa pot sa strig si atunci toti sa bage de seama ca nimic nu e trecator.Nimic nu e trecator atat timp cat strigatul e urmat de vocea inimii,uneori sub o tacere care spune multe.
Ceasul incepe sa ticaie intr-un mod din ce in ce mai alert parca.Ma intreb -oare e o alta dimineata care se avanta in cai necunoscute de timp?Sau poate doar vrea sa puna paie pe foc?
Zambesc din nou,nu are cum sa faca asta.Inima imi bate astazi intr-un ritm perfect,adevaratul ceas pe care eu il privesc de cate ori e nevoie.
Cine spune ca nu mai e timp ,cu siguranta a facut vreun pact neavizat cu timpul.Si spre ce folos?Nu face decat sa ne pacaleasca.Dar,destul cu asta !
Imi indrept atentia spre o carte care cerea si ea sa fie deschisa.I-am raspuns chemarii si apoi frumoasa mi-a fost surprinderea sa citesc pasaje care parca imi vorbeau despre mine,despre acum...si despre ce ar insemna acum in viitor.Poate ca e magie sau poate ca cineva nu ma lasa pana nu imi ofera toate piesele de puzzle ce ma conduc ca niste fideli strajeri,spre ceea ce se numeste cale.
Zambetul meu se intensifica cu fiecare cuvant ce imi sopteste cu viata,cu fiecare pagina ce miroase a autenticitate si a non-timp.Simt nevoia deplina sa multumesc pentru tot asa ca,imi indrept privirea catre cer,locul unde eu fac de fiecare data cromoterapie si ma pierd in albastrul acela de suflet. Pana sa ma gandesc eu sa plec in cautarea unui raspuns,se pare ca raspunsul insusi m-a gasit pe mine.Inchid deocamdata cartea si o deschid pe a mea,pe cea inca nescrisa si stiu ca e ziua in care trebuie sa fac lucrurile bune sa se intample.O,da ! Acestea nu trebuie sa astepte...poate ca pentru ele as folosi putin ceasul fizic !Cum ziceam,sacrificiul din iubire.Plec spre faurirea lor,va astept si pe voi !
Ceasul incepe sa ticaie intr-un mod din ce in ce mai alert parca.Ma intreb -oare e o alta dimineata care se avanta in cai necunoscute de timp?Sau poate doar vrea sa puna paie pe foc?
Zambesc din nou,nu are cum sa faca asta.Inima imi bate astazi intr-un ritm perfect,adevaratul ceas pe care eu il privesc de cate ori e nevoie.
Cine spune ca nu mai e timp ,cu siguranta a facut vreun pact neavizat cu timpul.Si spre ce folos?Nu face decat sa ne pacaleasca.Dar,destul cu asta !
Imi indrept atentia spre o carte care cerea si ea sa fie deschisa.I-am raspuns chemarii si apoi frumoasa mi-a fost surprinderea sa citesc pasaje care parca imi vorbeau despre mine,despre acum...si despre ce ar insemna acum in viitor.Poate ca e magie sau poate ca cineva nu ma lasa pana nu imi ofera toate piesele de puzzle ce ma conduc ca niste fideli strajeri,spre ceea ce se numeste cale.
Zambetul meu se intensifica cu fiecare cuvant ce imi sopteste cu viata,cu fiecare pagina ce miroase a autenticitate si a non-timp.Simt nevoia deplina sa multumesc pentru tot asa ca,imi indrept privirea catre cer,locul unde eu fac de fiecare data cromoterapie si ma pierd in albastrul acela de suflet. Pana sa ma gandesc eu sa plec in cautarea unui raspuns,se pare ca raspunsul insusi m-a gasit pe mine.Inchid deocamdata cartea si o deschid pe a mea,pe cea inca nescrisa si stiu ca e ziua in care trebuie sa fac lucrurile bune sa se intample.O,da ! Acestea nu trebuie sa astepte...poate ca pentru ele as folosi putin ceasul fizic !Cum ziceam,sacrificiul din iubire.Plec spre faurirea lor,va astept si pe voi !
Comentarii
Trimiteți un comentariu