Totul sau Nimic

Cu ce ne hranim sufletul zi de zi? E un sentiment suprem sau
ii dam cu portia mici amanunte ce ne creeaza iluzia unui bine? E totul sau se
rezuma doar la unitati de masura?
Ii daruim sufletului iubire infinita,il ascultam de cate ori
ne zice da sau nu? Il lasam sa se manifeste in intregimea sa? Primim iubirea in
toata expresia sa?
Ma gandesc cum ar fi sa fim intr-un desert si la un moment
dat sa gasim un pahar umplut doar pe jumatate cu apa,cu siguranta ne va ajuta
sa supravietuim insa in curand vom simti iarasi nevoia de apa,iar acest cerc se
va repeta pana in momentul in care vom constientiza ca viata in sine nu e o
jumatate de masura,nicidecum nu se poate masura,nu are voie sa fie pusa intr-o
balanta caci esenta noastra este aceea a totului,a unitatii. Cam asta consider
a fi problema de baza a tuturor experientelor care ne nemultumesc,a relatiilor care
se destrama,a sentimentului de a cauta altceva in orice clipa,de a nu ne simti
noi insine.Venim dintr-o iubire ce intrece orice alta iubire si nimic nu poate
veni din iubire decat iubire.Ne nastem intregi,intr-o perfectiune divina,fara
goluri, fara a pune accentul pe rani trecute,prezenti doar in bucuria de a
fi.Priviti copiii cum se manifesta si haideti sa ne amintim cum suntem de fapt.
De la a pretinde cine suntem pana la a fi cine suntem ,nu e decat un mic pas,acela
de a ne trezi si a ne aminti.

Totul sau nimic ! Ce
alegeti?
Comentarii
Trimiteți un comentariu