Epilog. Ti-e dor de tine insuti?

Ne nastem de cele mai multe ori plangand. De ce plang copiii? Pentru ca  se simt oarecum deconectati de sursa prin care au venit,de mama.  Mai incolo ca si adulti uneori ne reprimam lacrimile exterioare dar sufletul plange. De ce plange? Din aceeasi cauza- deconectarea fata de Sursa, de Dumnezeu,de acel nucleu in care suntem in permanenta protejati,de acel cordon,string prin care circula fara oprire iubirea ,lumina. Insa uitam ca suntem mereu conectati cu viata insasi,ca din iubire nu se poate naste decat iubire si acest fapt ,adevar nu poate muri niciodata. Ne intristam pentru ca ne complicam cu lucruri ce nu fac parte din esenta noastra, ne ‘’furam’’identitatea incet,incet,credem ca suntem invinsi de o societate in care totul e o lupta,insa iubirea nu duce o lupta,ea este si nu exista sa piarda vreodata,sa se piarda.

Ne intrebam adesea de ce suntem aici? Dar intrebarea mai corecta ar fi de ce sa nu fim aici? Ce motiv ar fi sa nu existam? Cand totul are un scop précis,totul e programat cu exactitate.

Suntem interconectati,chiar daca refuzam sa simtim asta si atunci de ce lovim in ceilalti? Orice actiune are o reactiune,pentru ca eu sunt tu si tu esti eu. Asta nu inseamna ca fiecare nu are o individualitate si originalitate ,inseamna ca suntem parte din aceeasi esenta,din aceeasi sfera,legati prin acelasi cordon de iubire prin care ne hranim sufletul,spiritul.

De ce ne refuzam fericirea? Oare nu e mai usor sa zambim intr-o deplina armonie? Lasa interiorul tau sa iti raspunda. Chiar am uitat de unde am venit sau doar pretidem a uita dintr-o dorinta de a controla totul? De ce sa controlam totul cand am putea doar sa iubim existenta in sine,clipele,totul. Haide, spune ,nu-i asa ca ti-e dor sa fii tu insuti?

 Varianta AUDIO aici ---> https://www.youtube.com/watch?v=c3PeJXsJoYs