Minunea de a fi recunoscator

Ma trezesc din nou cu un puternic sentiment de recunostinta,leganata undeva in larg de valurile unor noi timpuri. O recunostinta pentru tot ce detin si nu detin decat ce am in suflet,ce pot darui din mine insami.

E important sa ne cream propriul spatiu interior; gradina unde putem planta tot ce ne incanta,ce ne face bine, unde putem sadi iubire ,locul unde ii reintalnim mereu pe cei care ii iubim si il putem numi – acasa. Acel loc unde putem zbura spre noi insine si spre tot ce ne dorim neincetat. E locul unde stim ca iubirea poate incape nelimitat.

De acolo incepe totul ;intelegerea ca iubirea nu poate fi fortata in vreun fel  si nu cauta sa controleze , trairea celei mai pure forte universale.   Acesta e momentul  in care devii recunoscator ca poti vedea pasarile zburand,florile crescand fara a fi rupte  si soarele iesind de printre nori ,fara sa te saturi de prezenta sa.

Recunostinta  e cea mai puternica forma de a nu taia minunile de la radacina,ci a le lasa sa existe !

''Pentru ca toate lucrurile au contribuit la dezvoltarea noastra ,ar trebui sa le cuprindem pe toate in recunostinta noastra.'' - Wallace Wattles (1860-1911)