Poveste din Cosmos (Fragment din viitoarea carte " Posibilul imposibilului '' )

Am stiut dintotdeauna ce am vrut  si cine sau ce ma astepta, ca un cantec caruia nu ii cunosti  inca toate versurile dar ii auzi ritmul. Era si este – el.  Ca o ploaie calda de vara atingand  profunzimea  marilor in pasiunea  fulgerelor. Era el ca vocea blanda a bunicilor,ca focul ce mocneste incet dar sigur in vatra ce in loc de paini scoate pe tava fapte bune. Era doar el ca o apa vie ce  binecuvanta  locuri prin  sfanta –i privire plina de iubire si poveste. Vrea  la mine si eu la el ,nu ne-am nascut pentru a cunoaste timpul ci pentru a zbura liberi unul in visul celuilalt pana cand  in tacerea trezirii sa ne dam seama ca suntem  gasiti  inainte de a ne regasi; unul in sufletul celuilalt ca o trecere prin rai a unor copii. Zboara lumini solare din gandurile mele spre gandurile lui si din gandurile lui spre gandurile mele. Nu stiu daca telepatie ci mai degraba o fuziune de culori pe panze ceresti.

Cum sa nu crezi in minuni? Cand te nasti spre a descoperi ca exista deja in tine,asteptand sa le auzi chemarea,glasul unic al inimii.

                                  - Va urma -

                    Fragment din viitoarea carte " Posibilul imposibilului ''