Iubind vei iubi iubirea !

Odaita inseamna locul in care te nasti si din care iti iei zborul. Omul este  ca o pasare ce trebuie odata si -odata sa zboare dar in acea odaita se simte acasa.

             Jumatatea aripei sale o gaseste in zbor. In clipa in care isi ia zborul poarta cu el trecutul si viitorul si poate deschide poarta spre eternitate.
             Cand iei cu tine iubirea, toate drumurile iti sunt deschise, iar intoarcerea spre tine insuti, de ceea ce te leaga de pamant ,nu mai este o nostalgie,ci devine o placere.
           Pamantul ,caminul din care plecam, este o punte spre infinit ,dar fara pamant nu am fi noi. Oricat am fi de liberi,de eterni in calatoria noastra spre infinit,individualitatea construita de noi si iubirea noastra ne va aduce mereu inapoi.
           Asa cum albastrosul lui Baudelaire isi cauta scapare pe un vas,ne intoarcem undeva chiar daca unii oameni nu inteleg pe deplin iubirea pentru oameni. Locul in care am simtit prima iubire se misca pe valurile vietii si ramane un loc in care revenim indiferent de obstacole, de cei care au luat in ras esenta noastra, daca am fost stapani ai vazduhului si daca am simtit norii, ne reintoarcem in acelasi spatiu. Pasarile cauta si se cauta fara limite indiferent ca cineva le-a intrerupt zborul.
 De  lumea incearca sa ne opreasca zborul,atunci cautam intimitatea,cautam masura fara masura,ritmul in care ne regasim , in care regasim in doi eternitatea, acea unitate universala,ritmul stelar,muzica sferelor.
 Uneori pierdem din noi insine dar cautam in continuare armonia si numai atunci cand reusim sa ne regasim ,simtim inceputul, nemurirea ce salasluieste in noi.
Reincarnarea despre care vorbeste Liviu Rebreanu este reintregirea acelei monade care a stat la baza universului si care exista langa noi,in noi fara ca unii din noi sa  o stie, este intregul din odaita in care reusim sa fim noi insine.
Din noi putem pleca spre eter si vesnicie,fara ca cei din jur sa fie o povara pe aripile noastre.
Asa cum spunea Eminescu ca oceanul se reflecta intr-o picatura de apa, astfel se reflecta si esenta noastra - iubirea.
Ziua in care clipa ni se pare prea scurta ,devine timp iar timpul care se scurge atat de repede devine inutil.
Singurul sens este iubirea care ne readuce inapoi, clipa in care putem renaste fara constrangeri,fara indoieli si fara suferinta.
Iubind,vei iubi iubirea iar iubirea te iubeste iubind !