Dincolo de vise

Dincolo de vise se deschisese o fereastra. Isi privea atent cerul ca si cand nimic devenea totul. Isi privea atent cerul ,iar in privire i se roteau parca petale de flori care de abia isi cunosteau lumina. Isi lasa parul mangaiat de vant iar ritmul vietii devenise euritmic,un mars al soarelui. Nimic nu conta mai mult decat zambetul in cinstea zambetelor,nimic nu conta mai mult decat sa respire iubire. Isi tinea atent ceasul de la mana care parca mereu ii arata o ora prea devreme ca si  cand intensitatea simturilor ii arata ora perfecta. Nu era niciodata tarziu,nu stia ce inseamna sa fie prea tarziu pentru un nou inceput,pentru ca e doar prea tarziu atunci cand nu iubim. Cu toate acestea, mereu se grabea sa ajunga spre tot ce inima ii soptea,  ca un ticait programat celest,mereu intr-un pas grabit spre un taram care fagaduia fericire si sclipiri in ochi de copil.

Stie ca realitatea isi are sambure in imaginatie asa ca nu a incetat niciodata in a-si spune povesti si a le asculta ca pe un cer deschis de vara.

Isi lua incet cana de ceai in care parca se ascundeau amintiri din viitor. Gandurile ii devenisera note muzicale,o simfonie de trairi si atingeri inalte.

Si astfel era pregatit pentru nimicul ce devenea tot; mai sus,mai limpede,mai gingas,mai aproape.